Despre botezurile romanesti

Prostul gust si megalomania romaneasca a reinventat ca eveniment social – BOTEZUL.

Ceea ce inainte era o mica masa, discreta, data de parinti in cinstea noului membru al familiei, s-a transformat in ultimii ani in petreceri cu sute de invitati, obligatii, cotizatii, asemanatoare nuntilor. De curand am fost la un astfel de botez, din obligatie familiala ( ai me fiind nasi ), dar de fiecare data cand ma gandesc la acest eveniment ii spun „am fost la nunta la Arad”, apoi stau si rectific, „pardon, botez”.

Din nou stres cu „cat se pune la botez”, „cu ce sa ma imbrac la botez”, si „la ce ora e momentul sa plec fara sa se supere ca am plecat prea repede”. Macar aici nu astepti tortul miresei de la ora 1 noaptea.

Botezul are cam toate elementele specifice nuntilor – restaurant scump, meniu lung cu multe feluri, formatie live care iti canta manele sau populare, nasii plictisiti, rudele din partea parintilor pe care nu le-ai vazut de vreo 10 ani, obligatii, plicuri cu bani la sfarsit.

„Tortul miresei”, e inlocuit la Botez de „plimbatul pruncului” prin fata invitatilor. Personal am fost dezgustat sa vad un copil – fragil si cu o sanatate precara datorita unor complicatii la nastere – plimbat prin vapori de alcool si fum de tigara, prin fata moacelor mirate ale invitatilor beti. Cu ce le-a gresit copilul? Toate astea pentru a da satisfactie ego-ului parintilor.

Partea cea mai trista este ca aceasta nunta, pardon, botez, era de intelectuali.

Botezul a devenit o forma fara fond. Un „show” fara semnificatie spirituala.

Cred ca acest eveniment important din viata copilului ar trebui sa redevina o experienta discreta, si daca e neaparat necesar de sarbatorit, atunci sa fie intr-un cerc restrans, de prieteni apropiati, intr-un mod neopulent.