Despre nuntile romanesti

Weekendul trecut am iesit la o inghetata cu niste prieteni. In timp ce ne relaxam pe terasa si povesteam, dintr-o data incep claxoane nebune in spatele nostru. Nu ne mai auzeam. Ne intoarcem sa vedem ce se intampla. Era nunta. Ca la romani, coloana de masini cu actibilde si panglici, oprite la stop, claxonau in nestire. Inteleg ca e moment de bucurie, dar de ce e nevoie sa te distrezi deranjand pe altii ? Claxonatul face parte din tzaranismele specifice nuntilor romanesti. Cateodata ma bate gandul sa-mi cumpar un dispozitiv de shockuri EMP, cum are politia in America sa le prajesc circuitele manelarilor si claxonarilor nostri.

Iata alte elemente tipice la nuntile romanesti, care nu-mi plac, unele din ele ma enerveaza atat de tare incat daca le vad, sa fie clar, scot bani din plic! 🙂

– Furatul miresei. Pai daca femeia-i curva si fuge cu altu fix la nunta ei, atunci sa stea cu ala, si mirele sa fie fericit c-a scapat de ea. De se intoarce individul si vrea sa negocieze, sa sune nasul sau mirele la politie si sa depuna plangere pentru rapire de persoane. Poate la nunta urmatoare se vor gandi de doua ori. Si totusi „a fura” nu e ok pentru nici un crestin. Cum naiba poti sa furi ceva si sa zici ca asa trebuie sa fie, asa e normal la o nunta. Si mai curva e maicasa, ca aia e capul rautatilor si ii baga in cap fetei ca asa trebuie sa fie la orice nunta, si sa se lase furata, ca sa aibe casnicie buna.

– Furatul pantofului. Din nou aceeasi chestie. Ala e prea las sa o ia pe sus pe femeie, asa ca e parsiv, se baga sub masa si smulge pantoful. Ce sa faca mireasa? sa-i arunce in cap cu celalalt pantof, si sa-si scoata o alta pereche de pantofi de rezerva. Si tzaranu ce l-a furat sa-l vanda in piata de vechituri Duminica dimineata.

– Inghesuiala. Multe nunti la noi se fac pentru profit. Inghesuiala e general acceptata. Dar sa ajungi sa trimiti oameni acasa ca nu mai ai loc in sala ( dar ai si tupeu sa le iei plicul ) e prea de tot. Dar am auzit de un astfel de caz de la un prieten.

– Rudele parintilor. Niciodata n-am inteles de ce trebuie chemate rude pe care mirii nu le-au vazut in viata lor. Parintii insista in general sa fie chemate. Dar e petrecerea parintilor sau a mirilor ? Aceste rude umplu inutil sala, niciodata nu-s satisfacute, si sunt singurul motiv pentru care se pun melodii populare la nunti.

– Plicurile. O chestie marunta, dar da o eleganta nuntii daca exista pe masa mirilor niste plicuri goale pentru uituci ca mine care uita sa-si ia plic de acasa, si vin cu cashul in buzunar 🙂  O data am fost nevoit sa pun banii intr-o hartie A4 indoita, ce am primit-o de la un chelner binevoitor.

– Invitatia intarziata. Urasc sa primesc invitatie la nunta tarziu, pe ultima suta de metri. In primul rand pentru ca pot sa-mi fac alt program fix in ziua nuntii lor. Sau sa fiu in concediu. Excluzand eventualitatea in care am fost plecat din localitate, daca primesc invitatia cu 2 saptamani inainte de nunta, respectivul are toate sansele sa nu pot sa merg. Ce e asa de greu sa trimita un email cu data sa stiu din timp, sau daca nu-s prea pretentios – un Outlook Appointment 🙂 si reminder, cu 2 luni inainte ? S-ar chema ca-i nunta 2.0. Daca toata lumea mai nou are lieptop, sau blog, sa invete sa si comunice prin el 🙂

– Cat se da la nunta?  E un stres de fiecare data. Sa nu pun prea putin. Sa nu pun mai mult decat e cazul, sau sa-l fac pe alt prieten bun care e si el la nunta sa se simta prost ca el pune mai putin. Daca meniul si restaurantul e scump, iara trebuie plusat. Cum ziceam, stresant.

– Manelele si Popularele. Cam 90% din melodile puse la nunti sunt manele si populare. In general pentru rudele de la tara. Alea cu care mirii in general nu au de-a face. Si cand vine randul la un rock, in cei 10% alocati, pfff, incep sa strige betivanii, „dar muzica de petrecere nu bagi bre ?”.  Eh dar am fost la una in care ne-au intretinut DOUA formatii live, amandoua cantau doar manele, si au ajuns sa cante la duel, versus. Adica venea unu canta o piesa, venea celalat si canta aceeasi piesa putin diferit sa arate ca el e mai tare. Am crezut ca innebunesc. De fapt stati asa, era botez nu era nunta. In ziua de azi nici nu mai stii la ce mergi, dar despre asta intr-un articol viitor.

– Strigarea. Asta e rupere. E cireasa de pe tort. E taranismul suprem la o nunta. Pentru cei care nu stiu ce e asta, va explic. Se intalneste la tara si la nuntile de manelisti. Vine vornicul cu microfonu la fiecare la masa, ia bani si ii numara in vazul tuturor, recitand la microfon, „100, 200, 300 de ieuro de la nasul mareeee. Cine da mai mult ? Ia sa vedeem?.” Si cu siguranta exista vreun taranoi batoc care vrea sa arate la toti ca el e mai tare ca nasul, si el pluseaza. Dar vecinu lui, sta si cugeta, si spune, cum naiba Gheorghe da mai mult ca mine, pac eu dau mai mult. Iar vornicul, si el smecher, cand numara banii, intoarce ultima foaie si o ia de la capat si dubleaza suma la strigare 🙂  Si asa ca un carusel, strigarea este o metoda de a scoate mai multi bani de la niste nuntasi beti si prosti. Dar cica la tara daca nu se face asa, sunt nesimtiti care n-ar pune nimic. La aia sa le taie bilet la intrare! Este de prost gust. E taranie. Si da, inca mai sunt nunti si la oras, in care am mai auzit asa ceva. Chiar anul trecut. Probabil manelisti FARA NUMAR !

O idee curajoasa: As vrea sa merg la o nunta la care mirii sa aibe curajul ca atunci cand obosesc sa plece in luna de miere, si sa-i lase pe nuntasi, pe parinti si rudele lor sa continue nunta, sa se distreze, sa se imbete si sa faca ce-or vrea. Nu sa stea pana la sfarsit dupa toti betivanii care nu mai vor sa plece. Ca oricum nemultumiti vor fi cu siguranta, dar macar sa se simta bine si ei la propria nunta.